Primăvara, un nou început sau o altă frică?

Primăvara este anotimpul în care putem avea îndrăzneala să intrăm pe pământul fertil ale vieții noastre. Pământ pe care îl curățăm întâi de buruieni, de regrete, temeri, frici sau îndoieli și începem să plantăm semințe. Plantăm angajamente luate față de noi înșine și de alții, plantăm idei și atitudini noi, plantăm cunoștințe nou dobândite. Sau poate replantăm semințe care primăvara trecută au fost luate de vânt și s-au risipit.

Este anotimpul în care facem ordine în viața noastră, renunțăm la comportamentele, lucrurile sau persoanele care ne prisosesc sau ne stagnează evoluția, anotimpul în care punem Punct! și o luăm de la capăt!

Pentru cei mai mulți dintre noi, începuturile reprezintă un prilej de bucurie, încântare, frenezie, indiferent că este vorba de începutul unui anotimp, al unui an sau al unei etape din viața noastră.

Există însă și persoane care nu se simt confortabil atunci când se gândesc la viitor, la ziua de mâine. Persoane pentru care ziua de mâine stârnește o teamă aproape incontrolabilă, generează tensiuni musculare, îngrijorări cronice. Aceste persoane trăiesc ceea ce se numește anxietatea de viitor.

Frica, în doze moderate, este absolut firească; este o reacție de apărare a organismului în față pericolelor. Dacă nu ar fi existat frica, noi ca specie umană, am fi dispărut de mult. Creierul nostru a învățat să distingă acele situații în care ne este pusă în pericol integritatea corporală.

Creierul nostru nu este doar un supraveghetor imparțial; pentru a nu fi luat prin surprindere, el preferă să fie un gardian hipervigilent care ia poziție față de orice stimul neliniștitor.

De exemplu, sunete pe care le auzim în noapte fără să le identificăm sau pași repezi care se apropie de noi fără să știm despre cine este vorba, pot declanșa o senzație de pericol și nesiguranță. Apoi, la lumina becului realizăm că așa-zisul pericol este un vecin se îndreaptă grăbit către casă.

Dar atunci când sistemul de percepere a pericolelor din creierul nostru se dereglează, noi reacționăm exagerat, suprareacționăm la pericole minore sau inexistente. Oricât ai încerca să le reglezi conștient, ele continuă să funcționeze haotic. Iar aici teama se transformă în anxietate.

Aici aș putea să vă dau un exemplu despre cum funcționează persoanele anxioase: mașina noastră are instalat un sistem de alarmă. Se activează atunci când apar pericole și stă dezactivat când nu sunt pericole. Atunci când acest sistem se dereglează, alarma pornește aleatoriu, atât în situații de pericol cât și in situații nepericuloase.

Anxietatea de viitor se caracterizează prin îngrijorări excesive și nejustificate, de multe ori, în legătură cu ziua de mâine. Această frică ne alterează calitatea vieții cotidiene și duce la reducerea satisfacției legate de evenimentele ce urmează să se întâmple. Apare frica de a planifica anumite activități, iar atunci când acestea sunt planificate, apare teama că se va întâmpla ceva catastrofal pe parcurs.

Persoanele anxioase își pot imagina cu lux de amănunte dezastre viitoare, retrăind efectiv toate senzațiile fiziologice care însoțesc anxietatea: senzații de neliniște, iritabilitate,o stare de încordare continuă, tensiune musculară prezentă de multe ori în zona capului și a gâtului.

Această capacitate de a vizualiza pericolele îi face pe mulți oameni să creadă că, dacă și le imaginează, respectivele pericole au o probabilitate mai scăzută de a se întâmpla. De exemplu, o mamă își face mereu griji că fiul ei se poate îmbolnăvi și va considera că starea bună de sănătate a acestuia este rezultatul îngrijorărilor ei, și, în același timp, a se îngrijora înseamnă pentru ea că este o mamă bună.

În cazul ideal în care ființa umană ar putea prevedea în mod real pericolele și amenințările, aceasta ar putea elabora planuri strategice pentru a le preveni. Dar pentru că viitorul este imprevizibil, o astfel de prognoză este imposibilă. Din acest motiv persoanele anxioase pierd mult timp planificând strategii de a face față unor dezastre, care nu se produc, de fapt… niciodată. Își fac griji pentru lucruri care nu s-au întâmplat încă, despre chestiuni care nu au soluții sau pe care nu le pot controla, ca de exemplu o boală gravă a unei persoane apropiate.

În esență, există o mare diferență între pregătirea pentru viitor și îngrijorările referitoare la acesta. Important este să acceptăm faptul că noi nu putem controla viitorul incert și imprevizibil. Merită să apreciem că experiențele ne sunt date pentru a învăța din ele și pentru a ne dezvolta ca indivizi.

Dacă vă aflați printre cei care experimentează anxietatea de viitor, este important să știți că aveți posibilitatea de a alege. Dar lucrurile nu se schimbă de la sine, în mod automat.

În psihoterapie există variate tehnici care contribuie la reducerea anxietății și la optimizarea comportamentului, fiind centrate pe diminuarea unor simptome psihice și psihosomatice, a consecințelor nedorite ale anxietății și pe rezolvarea problemelor de viață.

Cei care doresc să se debaraseze de anxietatea de viitor trebuie să aibă în vedere câteva lucruri:

  • Nu este un caz unic și irecuperabil pentru că există milioane de oameni care suferă de aceeași frică irațională și care își spun că ceva este în neregulă cu ei;
  • Niciodată nu este prea târziu să te schimbi, există persoane care se tratează de tulburări anxioase și la vârste înaintate. Din ceea ce cunosc, cel mai vârstnic pacient care s-a tratat de teama de zbor are 70 de ani; după psihoterapie a fost capabil să zboare pentru a-și vizita nepoții;
  • Chiar și anxietățile vechi, fixate încă din copilărie, pot fi tratate, necontând vechimea lor, ci angajamentul și atitudinea pentru schimbare.

În literatura de specialitate sunt propuse anumite etape ale schimbării, și anume:

  • Să fiți pregătiți pentru schimbare, și să o doriți. Să nu vă fie teamă să vă autoanalizați. Să începeți demersul de schimbare cu pași mici și să evitați principiul de ”totul sau nimic”
  • Să identificați acele aspecte din viața voastră care trebuie schimbate. Ce anume vă declanșează frica incontrolabilă: poate evenimente nefericite din trecut, poate blamarea sau descalificarea pozitivului, poate resentimentele, poate supraîncordarea și gândirea negativă.
  • Să renunțați conștient la vechile deprinderi pentru a face loc schimbării în viața voastră.
  • Să învățați, cu pași mici, noi comportamente, noi deprinderi care vă ajută să faceți față situațiilor din viață, să acceptați provocările zilei de mâine
  • Aceste noi deprinderi să devină un nou mod de viață, echilibrat și mulțumitor.

În concluzie, noi alegem cum privim primăvara, cum privim începuturile, cum privim viitorul. Cu teamă sau cu bucurie. Alegem oportunitățile sau căile de evitare.

Primăvara este anotimpul de care trebuie să profiți. Este anotimpul care vine sub formă de oportunități, printre care: a avea curajul de a schimba casa sau locul de muncă, precum și a pune în aplicare idei preluate din celelalte anotimpuri.

Fiecare zi ne este dată ca o nouă primăvară. A neglija ocazia pentru ceea ce ni se dăruiește azi, înseamnă a întârzia accesul la un viitor mai bun. Nu folosi ziua de azi pentru a retrăi mintal regretul zilei de ieri sau pentru a aștepta catastrofa zilei de mâine.

Nu va fi o zi mai bună decât astăzi, o primăvară mai prielnică pentru a începe, decât momentul prezent. Amânarea de azi va aduce regrete mâine.

Cu siguranță primăvara nu ne oferă certitudini că semințele plantate de noi vor crește și vor da o recoltă bogată. Ceea ce este sigur însă, dacă nu vom depune nici un efort, toamna nu vom avea ce recolta.

Fiți destul de înțelepți astfel încât să recunoașteți darurile primăverii care se manifestă în fiecare zi:

  • darul de a face ceva pentru a te schimb
  • darul de asculta cuvintele unor înțelepți
  • darul de a vorbi cu familia după o lungă tăcere
  • darul de a lăuda pe cineva deși ai putea să îl critici doar din obișnuință.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *